Manuel Segovia (foto) şi Isidro Velazquez, din satul Ayapa din sudul Mexicului, sunt singurii vorbitori fluenţi de Ayapaneco, dar, în loc să conserve dialectul aflat "pe moarte", ei nu-şi vorbesc deloc, scrie Daily Mail. Deşi locuiesc la distanţă de nici un kilometru unul de altul, cei doi sunt în conflict, dar nimeni nu ştie de ce.
Daniel Suslak, specialist în antropologie lingvistică de la Universitatea Indiana (SUA), s-a dus să-i cunoască pe ultimii vorbitori de Ayapaneco. El spune că bărbaţii "nu prea au nimic în comun": Segovia (75 de ani) este "sarcastic", în timp ce Velazquez (69 de ani) este "mai aşezat şi nu-i place să iasă din casă".
"Când eram copil, toată lumea vorbea limba aceasta (n.r. Ayapaneco). Între timp, a dispărut încetul cu încetul şi cred că va muri cu mine", le-a spus Segovia reporterilor, în spaniolă. Bărbatul este resemnat deoarece, în urmă cu câţiva ani, a încercat să organizeze cursuri de Ayapaneco, dar nimeni nu a vrut să participe.
Segovia continuă să le vorbească soţiei şi fiului în dialectul natal, dar aceştia nu înţeleg decât câteva cuvinte şi nu îi pot răspunde. Mexicanul obişnuia să converseze în Ayapaneco împreună cu fratele său, care a murit în urmă acum zece ani.
Ayapaneco este dialectul în care vorbea populaţia care trăieşte pe actualul teritoriu al Mexicului înainte să fie cucerită de spanioli, care şi-au impus propria limbă. Decăderea dialectului s-a accentuat la mijlocul secolului al XX-lea, când copiii indigeni au fost obligaţi să vorbească doar în spaniolă. În anii '70, tot mai mulţi locuitori din Mexic au emigrat şi, pe fondul urbanizării, Ayapaneco a ajuns o limbă aproape moartă.
"Este o poveste tristă, dar trebuie remarcat totuşi cât de mult a 'trăit' această limbă (n.r. în condiţiile în care spaniolii au colonizat Mexicul în 1521)", apreciază specialistul în antropologie lingvistică. Suslak
