Traian Basescu pare un om politic ajuns la limita optiunilor sale politice si care incearca disperat sa puna pe o linie acceptabila ultima varianta ramasa inainte de a ajunge un presedinte decorativ la Palatul Cotroceni si de a intra in cartea de istorie drept presedintele in mandatul caruia Romania s-a prabusit.
Joi seara, la TVR, Traian Basescu a incercat un balet intre atacuri bine controlate la adresa Guvernului, cu rol de stimulare, si menajarea maxima posibila a lui Emil Boc si a echipei sale pe cele mai delicate chestiuni, in frunte cu viziunea economica si legea ANI.
Cand discuta teoretic, presedintele este imbatabil: daca Romania va continua sa aloce 78% din veniturile bugetare pe salarii, pensii, ajutoare sociale, programe sociale, subventii si dobanzi ale creditelor contractate, daca va continua sa se indatoreze pentru a alimenta consumul, daca nu va deduce cheltuielile sociale, va fi condamnata la subdezvoltare.
Presedintele admite ca redresarea in toate domeniile vizate ar fi trebuit inceputa deja de Guvernul Boc, ba chiar afirma ca din cauza intarzierii acestor procese relatia domniei sale cu Executivul se afla intr-o oarecare dificultate. O dificultate care ar trebui sa fie transata la 1 septembrie, cand expira termenul dat Guvernului sa recupereze intarzierea.
Practic insa, daca la 1 septembrie bilantul guvernamental va ramane negativ? Este o intrebare al carei raspuns, ma tem, il crispeaza mai mult pe presedinte decat pe democrat liberali si pe care il evita in mod evident. Spera, dupa cum domnia sa spune, ca atunci sa faca impreuna cu premierul o evaluare si sa indeparteze ministrii codasi. Dar Traian Basescu recunoaste ca singur nu poate demite Guvernul si nici nu poate revoca vreun ministru. Fara colaborarea lui Emil Boc, presedintele nu are nicio parghie.
Iata ca, intr-un fel, Traian Bas
