SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
E de neînţeles de ce toţi termenii ecuaţiei, pe care îi ştie la capătul unei vieţi de creaţie orice artist, nu li se aduc la cunoştinţă, încă din prima zi de şcoală, celor care vor să se facă artişti.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
E de neînţeles de ce toţi termenii ecuaţiei, pe care îi ştie la capătul unei vieţi de creaţie orice artist, nu li se aduc la cunoştinţă, încă din prima zi de şcoală, celor care vor să se facă artişti.
Se pleacă de la ideea că doritorii trebuie încurajaţi, deşi, în majoritatea cazurilor, e mai sănătos să fie descurajaţi. Sau măcar avizaţi asupra procentelor de reuşită şi de eşec.
Tinerii pornesc la drum, în academiile de artă, avînd ca exemplu carierele geniale. Am stat de vorbă cu foarte mulţi studenţi şi absolvenţi şi nu l-am auzit pe nici unul evocînd o izbîndă de referinţă a unuia din contemporanii români. Toţi se referă numai la marii creatori ai lumii. Un artist vîrstnic român, care a dobîndit notorietate şi trăieşte bine cu întreaga familie din creaţia sa, e omul cel mai îndreptăţit să numească termenii ecuaţiei care duc la succes sau la ratare, la o viaţă plină de chin şi insatisfacţii.
Unul din termeni, dacă nu chiar primul, ar fi: să lucrezi cu plăcere din prima pînă în ultima zi. Din păcate, e mult mai populară ideea că arta e o nesfîrşită istovire, un sacrificiu. Proastă învăţătură, istovire şi pedeapsă pentru cei cărora nu le iese nimic niciodată sau ce le iese din mînă şi din minte nu entuziasmează pe nimeni.
Prin urmare, trebuie să lucrezi cu plăcere, dar trebuie să le placă şi altora ce produci. Una fără alta duce în fundături. Plăcerea lucrului şi a succesului trebuie să fie de durată. Noi, românii, mai mult decît alţii, am fost crescuţi cu sperietura că, după o perioadă bună, e mai normal să urmeze una rea decît una şi m
