Vineri pe la ora 16.00, anul curent, cel puţin jumătate din populaţia Bucureştiului căsca de i se vedeau amigdalele şi arbora o figură care anunţa discret că prioritatea numărul 1 ar fi să bea o sticlă de whisky şi să se culce.
Prea puţini păreau să fie cei care ar fi putut avea o soluţie care să implice plăcerea. Adică aplicarea unei strategii hedoniste în confruntarea cu mizeria cotidiană fără orizont.
Dar tocmai pentru asta există "Cartea de căpătâi a hedonismului", de Michael Flocker, apărută la Humanitas. Într-o lume ideală, acest volum ar trebui tipărit pe cheltuiala Ministerelor Sănătăţii şi Culturii, cu un ajutor din partea acelor oameni minunaţi care se ocupă de zona muncii şi protecţiei sociale. După care ar trebui distribuit gratuit populaţiei rămase încruntate încă din timpul răscoalei din 1907.
Nici Ministerul de Interne nu ar trebui să stea deoparte, ci ar trebui să desfăşoare forţe de ordine în zonele cu indice de lectură scăzut, adică peste tot, care să ofere spre încurajare un sushi, o ciocolată, un abonament la masaj, un parfum fin, un dres, o bătaie pe umăr. Dar pentru că acum nu e momentul, să trecem la practică, pentru a înţelege unde greşim cu adevărat. Îmi permit să citez copios din carte, pentru că merită.
Iată "primele 10 semne că sunteţi prea implicat. Nu ţineţi minte niciun număr de telefon deoarece le aveţi în agenda celularului. Daţi sms-uri unor colegi de birou aşezaţi la cinci metri de dv. Plănuiţi itinerarele concediilor. Gândul la o săptămână întreagă fără internet vă îngrozeşte. Vă plictisiţi acasă dacă nu e deschis televizorul. Trebuie neapărat să vedeţi zilnic emisiunile de actualităţi ca să fiţi siguri că nu a venit sfârşitul lumii.Vă uitaţi în mod regulat la reluările serialelor de comedie pe care le-aţi văzut deja de o mie de ori. Nu sunteţi în stare să şedeţi liniştit şi să gândiţ
