De peste un deceniu, eminentul critic şi istoric literar Constantin Cubleşan, din Cluj-Napoca, şi-a asumat nobila misiune de a comenta, cu pilduitoare pasiune şi deplină competenţă, toate exegezele, studiile şi ediţiile critice consacrate vieţii şi operei lui Mihai Eminescu, apărute în perioada actuală. Comentariile sale, obiective şi uneori polemice, pe bună dreptate, şi le-a reunit, până acum, în şase volume, oferind o sinteză edificatoare asupra receptării marelui nostru poet de către criticii şi istoricii literari contemporani.
Cu aceeaşi pasiune şi competenţă, Constantin Cubleşan s-a dăruit şi cercetării exhaustive a modului în care geniul geamăn al poetului, Ion Creangă, a constituit obiectivul major al comentariilor literare din epoca noastră. Cercetările întreprinse de Constantin Cubleşan s-au extins asupra monografiilor, studiilor, prefeţelor şi ediţiilor consacrate vieţii şi operei lui Ion Creangă pe durata ultimei jumătăţi de secol, începând din 1955 până în prezent. Demersurile sale analitice şi interpretative sunt însumate acum în masivul volum Ion Creangă în conştiinţa criticii, de aproape patru sute de pagini, apărut la Editura Tribuna din Cluj-Napoca. Pentru ca cititorul să poată urmări treptat evoluţia receptării lui Ion Creangă în perioada amintită, cu realizările fundamentale, sinuozităţile şi repetările unor adevăruri consacrate, Constantin Cubleşan a apelat la o modalitate adecvată, dispunând comentariile sale în ordinea cronologică a publicării lucrărilor asupra cărora şi-a concentrat atenţia. Discutabilă este însă includerea în volum a opiniilor sale despre unele studii şi exegeze, de certă valoare, dar care au apărut iniţial în perioada interbelică şi reeditate în vremea noastră. De pildă, capitolul consacrat de Tudor Vianu lui Ion Creangă, în Arta prozatorilor români, din 1941, a fost reluat şi în ediţia din 1966 şi în volumul 5
