Trăiesc de câteva săptămâni într-un spaţiu magic, o uriaşă bibliotecă cu 110.000 de volume – un fel de paradis borgesian - mai precis în Casa Traducătorilor din Straelen. Aflu câte ceva despre începuturile ei. Prin anii ’70, Elmar Tophoven, traducătorul lui Samuel Beckett şi originar din Straelen a venit cu ideea înfiinţării unei asemenea case. Pesemne inspirat de ideea Şcolii Traducătorilor din Toledo, dar şi din raţiuni mult mai practice. În Germania anilor ’60-’70 exista deja o pleiadă importantă de traducători, dar, cum bine se ştie, activitatea lor era una solitară, aproape necunoscută. Şi totuşi... lucrurile funcţionau. Cum? Cu ajutorul unor liste. Existau liste cu nume importante de traducători profesionişti din diverse limbi şi nenumărate domenii, căci existau şi asemenea departajări, pe domenii. Astfel, dacă un arhitect căuta o carte de specialitate din limba engleză, de pildă, el consulta lista, contacta traducătorul respectiv, găseau împreună o editură interesată să publice cartea şi se bătea palma. Totuşi, lucrurile funcţionau încet, greoi... Şi atunci, Elmar Tophoven, împreună cu Klaus Birkenauer, un scriitor renumit – printre altele unul dintre cei mai buni biografi ai lui Beckett şi Kleist –, dar şi un traducător din limba engleză, au început să caute un spaţiu destinat traducătorilor, un fel de casă a lor. Au încercat în mai multe landuri ale Germaniei, cerând, fireşte, subvenţii de la primării, dar peste tot se izbeau de un refuz nedumerit: o Casă a Traducătorilor? La ce bun, pentru ce aveţi nevoie de un asemenea spaţiu? În cele din urmă, Tophoven s-a gândit la orăşelul lui natal, Straelen din Renania Nord Westfalia. Şi aici a reuşit! Iniţial – respectiv între 1980 – 1985 – casa a funcţionat într-o clădire mai mică, undeva în piaţa centrală, dar dispunea doar de 5 camere, deşi avea o sală de conferinţe şi chiar o bibliotecă. Primăria şi autorităţile