Imaginea Braziliei este simplu de rezumat: un contrast între sărăcie şi bogăţie. Dar lucrurile nu sînt deloc aşa de simple.
Imaginea Braziliei este simplu de rezumat: un contrast între sărăcie şi bogăţie. Dar lucrurile nu sînt deloc aşa de simple.
Pentru a reduce totul la acest clişeu erodat fie şi numai din excesiva folosire trebuie să fi uitat să priveşti oamenii în ochi şi să fii atît de superficial încît să nu vezi lumea decît prin ferestrele opace ale autoturismului.
SUFLETE LATINE. Brazilia este în fapt o federaţie compusă din 26 de state, nouă dintre ele stăpînite de Amazon, şi un district federal unde se află capitala, Brasilia. O ţară de 170 de milioane de locuitori. Stat colonizat aproape din întîmplare de portughezii care au rătăcit drumul spre Indii, Brazilia este locuită de o populaţie indigenă amestecată în ultimele sute de ani cu sclavii negri importaţi din Angola, englezii veniţi aici cu afaceri, italieni şi germani momiţi cu diverse privilegii, iar mai nou populată de japonezi, care au descoperit aici o patrie primitoare şi caldă. Şi nu e vorba despre temperaturile medii care se înregistrează undeva între 17 şi 29 de grade Celsius. “Ţara cafelei” te învăluie nu doar în lumina ei purificatoare, capabilă să vindece sufletele de tenebrele întunericului, ci şi cu căldura din ochii oamenilor. Indiferent de culoarea pielii, brazilienii nu au uitat să fie latini, iar în ochi li se pot citi sufletele calde.
PORTUGHEZA, OBLIGATORIE. Pe cît de primitori şi uşor abordabili sînt brazilienii, pe atît de mare este însă bariera lingvistică. Fără minime cunoştinţe de portugheză, limba oficială, situaţia poate fi una chiar stînjenitoare. Nici măcar spaniola nu te ajută prea mult. Pînă şi în cinematografe se foloseşte metoda dublării vocilor în portugheză, aşa că nu trebuie să surprindă incapacitatea localni
