Se ştie că un capitol important al schimbărilor după 2009 - poate cel mai important - a vizat politica noastră externă. Apropierea de România şi de Uniunea Europeană sunt printre cele mai semnificative succese ale diplomaţiei noastre în ultimii doi ani. Sunt însă şi aici eşecuri. De exemplu, liberalizarea regimului de vize nu mai este un obiectiv fezabil pentru acest an, aşa cum s-a promis. Acest capitol va fi încheiat în următorii doi-trei ani, după cum stipulează programul de guvernare (2011-2014).

Dar mă întreb: de ce la unele ambasade nu au fost numiţi încă deţinătorii titulari, reprezentanţi extraordinari şi plenipotenţiari ai Republicii Moldova?Nu vor fi fost doritori sau persoane demne care să ocupe aceste posturi? Nici pe departe: există mulţi aspiranţi şi unii dintre ei sunt foarte demni pentru a obţine aceste funcţii onorabile, dar care cer multă responsabilitate. Mai ales că e vorba de posturi precum ar fi cel de ambasador în Marea Britanie, care rămâne vacant de un an şi ceva. În Turcia nu a fost numit un ambasador al Republicii Moldova de aproape un an. Acelaş lucru e valabil pentru Israel. Ambasada noastră în Spania, deschisă acum câteva luni, tot nu are încă un ambasador. Am putea presupune că explicaţia ar fi că cele trei componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană nu au ajuns la un consens în ceea ce priveşte persoanele care urmează să suplinească aceste funcţii, de procedura de numire a ambasadorilor fiind responsabili atât Guvernul, cât şi Preşedinţia.

Dar mi se pare că explicaţia stă altundeva. Nu cumva aceste posturi sunt lăsate vacante pentru reprezentanţii PCRM, ca răsplată pentru participarea lor eventuală la alegerea preşedintelui? Chestiunea legată de votul a doi comunişti cu care se putea alege preşedintele Republicii Moldova după formula propusă anterior unanim de către AIE - să fie susţinută candidatura lui Marian