Două ţări mici, de la periferia Europei, ambele conduse de lideri provinciali şi cvasi-autocraţi, ambele cu probleme serioase de respectare a statului de drept, ambele confruntate cu dificultăţi economice au plonjat cu entuziasm în cel mai rudimentar populism naţionalist pentru a deturna atenţia opiniei publice de la propriile eşecuri. Cam aşa se văd tensiunile româno-ungare din lumea civilizată şi, pe bună dreptate. Din acest conflict nu câştigă nici românii, nici ungurii şi, cu siguranţă, nici secuii. De fapt, aceştia din urmă sunt principalele victime ale “războiului steagurilor”.
Să presupunem, prin absurd, că în sala comună a Prefecturii şi Consiliului Judeţean Covasna, cineva ar fi arborat un steag american. Ar mai fi avut curajul fostul prefect, Codrin Munteanu, să ordone înainte de a părăsi funcţia, scoaterea lui din sală pe motiv că aici nu e America, aici e România? Ne îndoim. Ar fi fost de-ajuns o mică încruntare dinspre Ambasada SUA şi domnul Munteanu s-ar fi afundat pentru totdeauna în tenebrele naţionalismului securist propagat de şeful său, Dan Voiculescu.
Fiind însă vorba de secui şi de steagul Ţinutului Secuiesc, domnul Munteanu şi-a putut permite să facă un gest stupid şi arogant care a confirmat, dintr-o dată, temerile maghiarilor care se plâng că sunt trataţi ca cetăţeni de mâna a doua, iar ţinutul secuiesc ca o colonie. Prefectul fiind reprezentantul Guvernului central, maghiarii au toată îndreptăţirea să denunţe faptul că “puterea colonială” de la Bucureşti şi-a trimis “guvernatorul” să “pacifice” populaţia de “negri” din colonii. Declaraţiile ministrului de Interne, Radu Stroe, care s-a apucat să ceară Poliţiei şi Jandarmeriei să “aplice în continuare toate dispoziţiile legale cu privire la arborarea drapelului altui stat pe teritoriul României” nu au făcut decât să întărească sentimentul de “regim de ocupaţie” la care guvernul d