Este povestea Tezaurului romanesc de la Moscova. Ea a inceput odata cu sfarsitul Primului Razboi Mondial, cu preluarea puterii de catre bolsevici si inceputul razboiului civil din Rusia aflata in plina anarhie. La inceputul anului 2003 ne apropiam de un rezultat pozitiv al votului in Comisie pentru Proiectul nostru. In iunie, insa, lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. Sedinta Comisiei se desfasura la Paris, intr-un Centru International de Conferinte, nu departe de Place de L'Etoile. Pe ordinea de zi era si Proiectul nostru. Cand i-a venit randul am luat imediat cuvantul, am reiterat argumentele noastre cele mai solide si am cerut vot final. Asteptam cuvantul de sprijin al senatorului Prisacaru, asa cum se intampla de obicei, mai ales ca atunci era si vicepresedinte al Comisiei. Dar, ca niciodata, el tacea. S-a dat „pauza de cafea". Si in pauza am aflat bomba. El mi-a spus ca trebuie sa punem capat „razboiului" cu Tezaurul pentru ca s-a semnat Tratatul Politic de Baza cu Rusia (Putin-Iliescu) in care s-a rezolvat si chestiunea spinoasa a acestuia. N-am avut incotro si am agatat armele in cui spre bucuria deputatilor rusi si a aliatilor lor. Am aflat, apoi, si care a fost „rezolvarea". Chestiunea a fost trimisa intr-o Anexa si intr-o Declaratie Comuna a Ministrilor de Externe, rus si roman, prin care se infiinta o Comisie mixta alcatuita din istorici, economisti si alti specialisti care sa dezbata, sa analizeze, sa aprofundeze etc. problema si sa propuna o solutie decidentilor. Mi-am dat seama imediat ca rezolvarea a fost amanata la calendele grecesti. Comisia s-a intrunit de cateva ori, a analizat, a aprofundat etc. dar singurul rezultat la care a ajuns pana acum este stabilirea unui Regulament de functionare a Comisiei. Si ma indoiesc ca va merge mai departe. Reactiile demnitarilor rusi la ceea ce s-a intamplat la APCE saptamanile trecute nu lasa nicio sansa