Tema omului "paratrasnet pentru cei care simt nevoia sa umileasca" are o traditie literara si cinematografica indelungata, noutatea adusa de scenaristul Gabriel Andronache fiind nota de absurd dulce si zemos, cum numai pe la portile Orientului se mai poate gasi. La sugestia unor prieteni, am vazut scurt-metrajul intitulat Amatorul. Filmuletul circula de mai multa vreme pe internet si este construit in jurul unei idei care ar putea face cariera: un tip da un anunt la ziar prin care isi arata disponibilitatea de a fi umilit contra unei sume modice de bani. Fara a relata sirul de aventuri prin care trece personajul principal, pot spune ca pelicula m-a interesat din mai multe motive, unul dintre ele fiind acela ca autorul scenariului mi-a fost, intr-o vreme, coleg de redactie. Daca ar fi sa-l descriu, as spune ca ceva din personalitatea lui Gabriel Andronache a trecut in fictiune: un om rezervat, cu un acut simt al ridicolului. Inca de pe vremea cind faceam talpa prin oras in cautare de subiecte, era limpede ca omul nostru nu prea se potrivea cu meseria de reporter. Ii lipseau incisivitatea (transformata in cruzime sau nesimtire, daca e sa aruncam o privire la unele fapturi din presa zilelor noastre) si curiozitatea de a scormoni in cautarea unor detalii care ar fi putut transforma o intimplare in stire. Colegul meu era insa tenace si avea umor. De aceea nu am fost surprins sa descopar, prin comportamentele si replicile personajelor din Amatorul, un haz de necaz care evidentiaza obisnuinta de a contempla hachitele unor mutanti de oras: sefi stupizi si intepati, patrunsi pina la os de insemnatatea misiei lor pe acest pamint, batrini nostalgici si dezorientati, cucoane nevrotice si imblanite, cu pretentii de nobila casa ("Sint o femeie educata, fraiere. O doamna"), taximetristi ignoranti, infatuati si spurcati la gura (modelul apare numai in pelicula, nu si in versiunea ti