În 1887 istoricul, arheologul şi pictorul Osman Hamdi Bey face o descoperire de senzaţie în timp ce se ocupă de excavarea necropolei regale din anticul oraş Sidon din Libanul modern. Fenicienii au ales o locaţie inspirată pentru cetatea care era apărată de promotoriu. Oraşul era într-un fel părintele tuturor centrelor urbanisticie feniciene, baza pentru Tyr şi indirect baza pentru Cartagina. Oraşul îl pomeneşte cu laude şi Homer, datorită textileor şi sticeli de calitate produse aici. Descoperirea de aici are şi ea propria istorie. Proprietarul unei bucăţi de pământ din zonă găseşte o fântână adâncă, pornind de la care directorul muzeului, Osman, aduce la lumină o întreagă necropolă dar şi două caverne. In prima este adăpostit un mormânt jefuit, iar în cea de-a doua sarcofagul regelui Tabnit (secolula l V-lea a.Hr., dar şi alte monumente interesante, cum ar fi sarcofagul lui Alexandru cel Mare. O creaţie extraordinar de elaborată, odinioară împodobită cu culori vii, o capodoperă a artei elenistice, sarcofagul şi-a primit acest nume nu pentru că l-ar avea drept ocupant pe Alexandru, ci pentru că regele macedonean figurează în două dintre cele mai importante frize de pe monument. Fără îndoială că necropola în care a fost descoperit era de sorginte regală. Deşi încă mai există multe dubii, momentan cercetările indică spre regele Sidonului, Abdalonymos, care îşi datora tronul lui Alexandru. Sidonul aparţinea de Imperiul Persan, prin urmare era de aşteptat un tribut din partea acestuia. Cu toate acestea, când Abdalonymos era tânăr, regele Tennes (Tabnit) se revoltă. Faraonul Nectanebo al II-lea susţine rebeliunea, dar ea eşuează în faţa lui Artaxerxes al III-lea Ochus, care ocupă zona în 346 a.Hr. Citeşte restul materialului pe historia.ro