În goana lor spre profit, managerii uită de multe ori de nevoile angajaţilor. Uită, de pildă, de spaţiul "de anvergură" pe care angajatul ar trebui să-l aibă la birou. Adică de un spaţiu al lui, într-o încăpere nu foarte mare, în care să se poată concentra şi în care să nu se audă mereu comentarii legate de ultima modă în materie de pălării şi nici să se topească de cald în toiul verii doar pentru că un alt coleg refuză să închidă caloriferul electric în plin sezon estival. Veţi spune probabil că, în spaţii largi, angajaţii voştri comunică mai uşor. Dar în era internetului ei oricum folosesc messengerul.
Elisabeth Pelegrin-Genel, arhitect şi psiholog al muncii, este de acord cu birourile mari doar dacă sunt concepute cu cap pentru a evita situaţiile penibile ca cele în care colegii de birou pot vedea ce lucrează ceilalţi.
Potrivit unui studiu publicat de FranceSoir.fr şi realizat de Actineo, o firmă care monitorizează calitatea vieţii de birou, 83% dintre salariaţii din birouri individuale spun că se pot concentra fără probleme şi doar 51% dintre cei care lucrează în spaţii comune mari se pot concentra la ceea ce au de făcut.
De altfel, într-o carte de succes apărută în urmă cu trei ani – "Spaţiul deschis m-a ucis" – unu dintre cei doi autori susţine că "birourile colective îi fac pe salariaţi să se spioneze unii pe alţii" astfel încât, atunci când cineva se pregăteşte să plece de la serviciu la 6 p.m., este imediat întrebat: "Ce faci? Îţi iei după-amiaza liberă?".
Institutul Naţional de Cercetare şi Securitate din Franţa spune că spaţiul optim de care are nevoie o persoană la serviciu – chit că lucrează în birou individual sau într-unul colectiv – este de zece metri pătraţi.
În goana lor spre profit, managerii uită de multe ori de nevoile angajaţilor. Uită, de pildă, de spaţiul "de anvergură" pe care angaja
