In plina atmosfera de doliu, confuzie si incertitudine privind viitorul politic si economic imediat al Romaniei, premierul Radu Vasile felicita presa pentru atitudinea sa in timpul recentelor tulburari care i-au avut drept actori principali pe minerii din Valea Jiului. Faptul a fost putin comentat. In ciuda aerului sau aproape funerar, gestul nu este insa unul obisnuit si de circumstanta, mai cu seama daca vedem lista cu cei carora primul ministru s-a simtit obligat sa le multumeasca. Realitatea este ca singurele fapte de vitejie in beneficiul democratiei romanesti n-au apartinut celor responsabili cu eroismul, daca-l excludem pe nefericitul prefect de Vilcea, mai curind victima decit erou. Cei care au aparat democratia in Romania in acele zile au fost oamenii din presa si societatea civila in general. Presa a tinut loc de serviciu de informatii si (atunci cind situatia a cerut-o, de propaganda si dezinformare), de factor mediator al conflictului, de spatiu de reflexie si de oficiu de mobilizare. Exista mai multe explicatii pentru aceasta. In presa se afla mai multa inteligenta decit in structurile politice, in general parazitate de clientelism si birocratie. Aceasta inteligenta este mai apropiata de realitatea vie si, desigur, mai putin angrenata in lupta politica imediata. La acestea se adauga un fapt capital: presa romaneasca este, in marea ei majoritate, privata; ea functioneaza dupa reguli capitaliste. Toate marile ziare sau canale electronice au resimtit lovitura de forta a minerilor ca pe un atentat la existenta lor, indiferent ca se instituia o dictatura sau nu. Problema era nu numai libertatea de expresie, fara de care presa nu poate functiona. Presa traieste din vinzari, dar mai ales din publicitate; o piata instabila duce la scaderea interesului agentiilor de publicitate. Numai un idiot nu-si dadea seama ca actiunea minerilor, indiferent de legitimitatea s