Despre găinile slow vă povestim la urmă, ele ne plac, că sunt mai cărnoase, mai vânoase. Să vorbim doar puţin despre îmbuibaţi şi înfometaţi. Sursa: VLAD STĂNESCU
Am aflat că europenii, deci şi românii, aruncă la gunoi foarte multă mâncare. Asta ne spune o rezoluţie a Parlamentului European, prin care se trage un semnal de alarmă.
Cităm: "Potrivit institutiei europene, anual, în gospodăriile, supermarketurile, restaurantele şi de-a lungul reţelelor alimentare de la producător la consumator în UE sunt irosite până la 50% din alimentele consumabile şi sănătoase, în vreme ce 79 de milioane de cetăţeni europeni trăiesc sub limita sărăciei, iar 16 milioane îşi primesc mâncarea de la asociaţii caritabile".
Putem considera că s-a ajuns aici şi datorită Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene, dar şi că risipa de hrană este o consecinţa a globalizării şi a existenţei unui lanţ alimentar ajuns în mâinile marilor furnizori de inputuri, prin lanţurile europene de distribuţie a alimentelor. Care chiar sunt lanţuri, iar noi nişte sclavi ai confortului alimentar.
Lanţul, mai scurt sau mai lung
Lanţul alimentar este o expresie a patriotismului gastronomic. Stă în puterea noastră să îl ţinem cât mai scurt. Cu cât este mai scurt, mai aproape sursa de hrană mai aproape, cu atât susţinem mai mult agricultura românească. La capătul lanţului alimentar, vă aflaţi dumneavoastră, când alegeţi să cumpăraţi hrană. Când luaţi usturoi din China, de cine vă legaţi dumneavostră? De fermierii români sau de cei chinezi? Când cumpăraţi roşii din Turcia, în buzunarul cui puneţi banii dumneavoastră, se întorc ei la fermierii români? De asemenea lanţul alimentar scurt înseamnă că distanţele sunt mai mici.
Pentru o bună parte din produse, drumul tot mai scurt înseamnă mai puţină poluare. Tot mai puţină poluare. Cu cât ajunge mai r