Ce tampenie mai vreti sa auziti de la mine si saptamana asta? Ce tampenii ati mai facut voi pe soselele patriei ca sa va identificati cu injuraturile mele? Mi se spune, apropo, ca injur prea greu. Eu zic ca injur fara nici o fantezie, fara sa scornesc nimic din imaginatia mea, injur din fondul principal de injuraturi.
Si ma intreb si eu de ce injur? Si raspunsul meu este simplu: pai, ba, driverilor, altceva decat sa injuri se poate? Injuratura e singurul lucru care se intampla unui sofer. E lucru clar, e lucru cert injuratura. E palpabila. Te razbuni pe aer. Da, injuratura e singurul lucru care schimba lucrurile. In mintea soferului.
Daca nu poti sa-l omori pe ala care trece pe rosu, daca nu poti sa te revolti impotriva primarilor indolenti, daca nu poti sa pui masina in cui, daca nu poti calca un pieton la fiecare enervare, macar, da, injuri. Da, injuri. Se schimba ceva in mintea ta. Izbucnesti si e bine o clipa.
Blestemi clipa in care s-au nascut atatia soferi si omori visul de mai repede din tine! Injuratura! Oda ei! Imn puterii ei de a fi langa noi, cind te sacaie soacra, nevasta, copilul! Imn injuraturii care se invarte in gura in loc de mancare cand stai trei ore ca sa intri in casa ta! Oda injuraturii care te salveaza cand te trec nevoile fiziologice si tu nu ai unde sa te deserti ca esti de juma de
ora in intersectie! Oda injuraturii cu care strapungi mai repede soselele, mama lui de Stefan cel Mare sosea! Manc-o-ar ciuma de intersectie de la Unirii! S-o ia dracu de Politie handicapata! Viata vorbeste! Injuratura a insotit viata romanului de cand s-a nascut si-l baga in mormant de cate ori iese in calea unei masini, cu ajutorul propriei masini, sau cu ajutorul propriului arsenal de membre.
Viata asta, soferi, merita injurata! Pai, credeti ca veti prinde in viata fiind, o viata pe sosele mai buna? Nu.
