» Judetul Constanta a devenit prea scump pentru investitorii straini.
» Acestia isi muta putinele fabrici din zona in tari mult mai ieftine.
» Muncitorii ramasi fara locuri de munca nu inteleg beneficiile globalizarii.
Constanta a devenit noul Bochum de pe harta economiei globale. In goana dupa maximizarea profitului, investitorii cauta mana de lucru din ce in ce mai ieftina. Modelul investitiei Nokia de la Jucu este deja celebru. Din pacate, exista si reversul medaliei. In Constanta, putinii investitori atrasi in parcurile industriale pleaca spre zone mai ieftine. Asa se intampla cu reprezentantii unei fabrici de textile din Basarabi, care lucra in sistem lohn. Inca de la inaugurare, administratorii sai aveau un plan clar, pe care l-au dezvaluit persoanelor apropiate. Pe scurt, acesta era urmatorul: functionam cativa ani in Romania, pana cand salariile incep sa creasca, apoi mutam toata afacerea in tari mai ieftine. Fenomenul este pus in aplicare in aceste zile, cand cele peste 150 de angajate care au mai ramas au intrat, fara voia lor, in concedii fara plata. Ce se poate face in aceste cazuri? Nimic. Investitorul poate pleca spre tari mai ieftine, fara constrangeri. Marile sindicate ar trebui sa puna o serie de conditii dure. De exemplu, la relocarea activitatii, angajatii sa primeasca o serie de salarii compensatorii, care ar mai atenua, cel putin financiar, socul concedierii. Din fericire, Constanta nu a avut o industrie textila puternica, astfel incat declinul inevitabil al lohn-ului nu va crea efecte sociale devastatoare. Tendinta este insa clara: investitorii straini pleaca din Romania cu atat mai repede cu cat cresc salariile.
PERSPECTIVE
» Modelul birmanez
Mihai Daraban, presedintele Camerei de Comert Constanta, dadea, intr-o conferinta de presa, exemplul unui om de afaceri din vestul Europei, care a ales sa i
