O noua ipoteza pune sub semnul intrebarii modelul "traditional", provenit de la Einstein, de intelegere a gaurilor negre, monstrii gravitationali din Univers care sunt de obicei descrisi prin raportarea la doar trei caracteristici fizice, cand de fapt ar putea avea mai multe, informeaza Realitatea.net, citand SPACE.com. Sursa imagine: studentie.ro
Atractia gravitationala exercitata de gaurile negre este atat de puternica incat nici lumina nu le poate scapa, conditii in care aceste obiecte de o densitate ce tinde spre infinit sunt invizibile pentru observatori, in afara cazurilor in care devoreaza o stea aflata in apropiere.
"Imaginea acceptata este ca gaurile negre sunt niste obiecte extrem de simple, aflate la granita fizicii, ce pot fi caracterizate prin raportul la doar trei cantitati: masa, momentul cinetic (viteza de rotatie) si sarcina electrica", conform lui Thomas Sotiriou, fizician la International School for Advanced Studies din Trieste. Insa sarcina electrica este de obicei neglijabil de mica, iar astrofizicienii uita de ea atunci cand descriu o gaura neagra.
Astronomul John Wheeler, "parintele" denumirii de "gaura neagra" acum mai bine de 50 de ani, a fost primul care a sustinut ca "gaurile negre nu au fire de par" — incercand sa evidentieze mai bine simplitate acestora. In prezent "firele de par" sunt folosite in sens colocvial in cadrul comunitatii fizicienilor pentru a desemna orice alta cantitate propusa pentru a descrie o gaura neagra, in afara celor trei cantitati clasice reamintite mai sus.
Pentru acest studiu prin care si-a propus sa identifice "firele de par" ale gaurilor negre, Sotiriou si colegii sai au examinat acesti monstri gravitationali in contextul ecuatiilor teoriilor scalare-tensoriale ale gravitatiei.
"Aceste teorii sunt diferite de teoria lui Einstein, cea a relativitatii generale. Ele descriu, de asemene
