Medicul legist Andreas Apostolidis se apropie şi el de masă. Era singurul care purta echipamentul recomandat pentru cercetarea unei scene a crimei – un combinezon de culoare albastră, iar pe cap o bonetă cu elastic, de aceeaşi culoare şi din acelaşi material special, mai rezistent decât părea la prima vedere.
- Îmi daţi voie şi mie?
Îi dispreţuia pe toţi cei care tratau cu superficialitate locul unde avusese loc o moarte suspectă. Oricât li se preda la Academie, cei mai mulţi habar n-aveau cât de multe chestii lăsa în urmă un ucigaş – fibre, amprente, secreţii. Tuturor le recomanda să-l citească măcar pe Jeffery Deaver, celebrul autor de thrillere. Lincoln Rhyme, anchetatorul din cărţile acestuia, avea un adevărat cult pentru analizarea probelor descoperite la locul unor fapte criminale. Le înşiruia pe o tablă, astfel încât în orice moment putea să aibă o viziune de ansamblu a lor.
Deseori îi muştruluia pe tinerii aspiranţi la titlul de criminalist.
- Bă, nătăfleţilor, aţi auzit de Edmond Locard?
Nătăfleţii nu auziseră.
- Hai să vă citesc despre el. „E un francez. Născut în 1877. El a fondat Institutul de Criminalistică al Universităţii din Lyon. El a formulat principiul de schimb al lui Locard. Omul considera că, de fiecare dată când două fiinţe umane intră în contact, ceva este transmis celeilalte şi invers. Poate fi praf, sânge, celule ale pielii, murdărie, fibre, reziduuri metalice.” V-am citat exact dintr-un roman al lui Deaver, Colecţionarul de oase. Poate vă stârnesc curiozitatea şi mai puneţi şi voi mâna pe-o carte. Datorită acestui schimb despre care vorbeşte tipul îi putem prinde pe ucigaşi. De aceea ar trebui să aveţi mai multă grijă când vă aflaţi la locul unde s-a comis o crimă. Dar, la urma-urmei, de ce mă bag eu unde nu-mi fierbe oala? Eu am meseria mea, voi o aveţi pe a voastră.
Referirile la Deaver şi L
