Francezii îşi redefinesc valorile ce-i leagă, iar germanii şi britanicii vor ca imigranţii să le înveţe limba şi obiceiurile. Votul de ieri al elveţienilor împotriva construirii de minarete reflectă temeri ce există şi în alte ţări europene privind felul cum imigranţii schimbă faţa societăţilor.
Elveţienii s-au pronunţat ieri, prin referendum, în favoarea interzicerii construirii de minarete. Cel puţin aşa arată exit-poll-urile anunţate de televiziunea elveţiană TSR, care nu au fost însă în măsură să avanseze un procentaj privind rezultatul votului.
Dreapta populistă, iniţiatoarea referendumului, consideră minaretele drept „simbolul al unei revendicări politico-religioase a puterii, care pune în discuţie drepturile fundamentale". Oficialii elveţieni au făcut campanie pentru respingerea referendumului susţinând că „o interzicere a minaretelor este de neînţeles în străinătate şi ar dăuna imaginii ţării".
„Islamizarea" Elveţiei
Dincolo de discursul oficial, populiştii au pus pe tapet o întrebare oarecum legitimă în opinia multor elveţieni. În Ţara Cantoanelor trăiesc circa 300.000 de musulmani, majoritatea originari din Balcani. Cei mai mulţi nu se remarcă printr-o fervenţă religioasă, de aici născându-se ideea că nu au nevoie de lăcaşuri de cult. Ca şi la referendumul din februarie 2009, campania a căpătat accente xenofobe, vorbindu-se de „islamizarea" Elveţiei.
„Oile negre" din afişele de la precedentul referendum au fost înlocuite de o femeie musulmană, stând lângă un steag helvetic flancat de minarete ce seamănă cu nişte rachete.
Germania: contracte de integrare
Tonul dur al dezbaterii nu a fost pe placul tuturor elveţienilor, dar asta nu i-a împiedicat să aibă un sentiment de teamă că lumea lor începe să se schimbe, iar identitatea naţională să se dilueze.
Timp de decenii, europenii le-au permis imigranţilor să-şi păs