Mărturia locotenent-colonelului (r) Victor Manfred Burtea despre masacrul de la Sibiu, din decembrie 1989, a ajuns la episodul 3.
Începe calvarul detenţiei, ca ostatic-terorist, în sala de sport a UM 01512, unitate comandată de locotenent-colonelul Aurel Dragomir. Burtea s-a destăinut revistei „Vitralii" în 2010.
„Treptat, la gardul din spatele Inspectoratului Judeţean al MI au fost adunaţi peste o sută de ofiţeri şi subofiţeri. Cu toţii arătau jalnic: bătuţi animalic, plini de sânge, cu hainele rupte... Am fost aşezaţi în coloană şi, sub escortă, am început deplasarea spre incinta UM 01512. Pe stradă am văzut atunci trupurile colegilor de la Miliţie, căzuţi în poziţii groteşti de-a lungul gardului UM 01512.
Nu voi uita niciodată imaginea cadavrului locotenentului Ion Corlaciu, un tânăr ca bradul, ofiţer bine apreciat profesional, din cadrul Serviciului Circulaţie Rutieră. Zăcea pe trotuar, întins pe spate, cu pieptul plin de sânge, cu ochii larg deschişi, mirat parcă de ce a putut să i se întâmple. La cinci metri mai departe, am păşit peste cadavrul căpitanului Voicu, apoi a trebuit să trecem pe lângă alţi şi alţi colegi, băieţi admirabili, alături de care muncisem, împreună cu care jucasem fotbal... Ei erau morţi. Căzuseră nu luptând pentru Patrie, aşa cum se obligaseră prin Jurământul Militar, ci victime ale unui comandant bezmetic, care a sperat să obţină o glorie personală prin crimele pe care le-a ordonat şi pentru care a rămas nepedepsit.
Coloana noastră de «deţinuţi» a continuat să înainteze. Am intrat pe poarta principală a UM 01512 şi am fost dirijaţi spre «Sala de sport», o clădire semănând cu un hangar. Am fost aliniaţi în faţa clădirii, în această acţiune elevii militari din aşa-zisa escortă împărţind cu dărnicie lovituri cu patul armei. Am intrat apoi în incintă. Lângă intrare era o prelată militară, pe care am fost obligaţi să d