Manifestanţii anti-Mubarak şi susţinătorii preşedintelui au continuat azi confruntările. Nimeni nu face niciun pas înapoi şi criza se adânceşte. Sursa: CARMEN GAVRILĂSursa: CARMEN GAVRILĂSursa: CARMEN GAVRILĂSursa: CARMEN GAVRILĂ
1 /.
O baricadă ridicată de manifestanţii antiregim, în piaţa Tahrir. E făcută din bucăţi mari de tablă, pe care sunt scrise mesaje împotriva preşedintelui Hosni Mubarak. În lateral, o deschizătură cât să poată intra un singur om. De o parte şi de alta, câteva femei şi vreo patru bărbaţi care au sarcina de a-i percheziţiona pe cei care intră, fie ei protestatari sau jurnalişti.
O tânără care se recomandă cu numele May îmi explică de ce: „Încercăm să evităm ce s-a întâmplat miercuri noapte, cu susţinători ai preşedintelui care au intrat aici în zona noastră cu cuţite, macete, beţe şi alte arme albe”. Cobor privirea şi văd că tânăra este însărcinată: „Felicitări! În câte luni eşti?”. „În 6 luni”, îmi răspunde şi pe faţa până atunci preocupată se iveşte un zâmbet.
„Îmi e frică, dar nu pot sta deoparte”
„Păi şi tu în situaţia asta vii aici în piaţă, nu te temi că o să fii lovită?”, o întreb.
„Ba da, îmi este frică, dar nu pot sta deoparte. Primul care a ajuns aici, săptămâna trecută, a fost soţul meu, acum venim împreună în fiecare zi. Pur şi simplu nu am putut să-l las singur, trebuia să fiu lângă el”, spune May, după care zâmbeşte, ridică din umeri şi adaugă: „Am adus şi azi tot ce am putut, dimineaţă am căutat magazine deschise şi am cumpărat mâncare şi apă să le aducem aici, pentru că sunt oameni care stau în Tahrir tot timpul, în corturi, şi nu au cum să caute mâncare, seara facem focuri ca să ne încălzim”.
Egiptul a obosit
Nu ezită atunci când vreau să aflu de la ea cât are de gând să rămână în piaţă. „Cât va fi nevoie, până când Mubarak va pleca de la putere sau până vor exista negocie