Tokyo a primit organizarea JO 2020. Acesta e adevărul, dacă vrei siguranţă şi exactitate duci orice competiţie în Japonia

Da, japonezii nu sînt cei mai calzi oameni din lume şi implicarea lor, deşi desăvîrşită şi ireproşabilă, nu este cea mai drăgăstoasă. Par în multe ocazii nişte roboţi umanizaţi, iar în ADN-ul lor nu încape loc pentru pasiune şi avînt necalculat, ci doar pentru imaginaţie tehnico-profitabilă şi onoare totală, care nu trebuie mînjită cu nici un preţ. Înainte de votul membrilor CIO, lumea cercurilor colorate spunea că Japonia nu merită alte Jocuri pentru că nu ar avea spiritul olimpic ascuţit şi evident. Dar cine să-l aibă mai mult dintre cele trei metropole finaliste? Madridul, ai cărui cetăţeni, de fapt, nu şi-au dorit Olimpiada, pe motiv că ar trebui să cheltuiască şi să şi muncească pe deasupra? Istanbulul, care mergea pe un aspect abscons al tradiţiei şi pe unul, mult mai prezent şi nedeclarat la dosarul de candidatură, al dopajului aproape industrial din sportul turcesc?

În plus, Japonia a început să primească dreptul de a organiza Jocurile Olimpice periodic şi acest lucru în sine a început să devină o tradiţie. Poate alegerea nu mai surprinde pe nimeni, dar de acolo vin liniştea lucrurilor bine făcute şi experienţa în domeniu. Ultima Olimpiadă desfăşurată în Japonia a fost cea de iarnă, din 1998, de la Nagano. Iar Tokyo a mai fost gazdă în 1964 pentru evenimentele de vară. Între ele a mai fost o Olimpiadă, tot de iarnă, la Sapporo, în 1972. La cum trece timpul, parcă totul s-a întîmplat acum cîteva săptămîni, nu?

Mai există şi vocile care susţin că Jocurile Olimpice din 2020 merg către Japonia drept cadou de mîngîiere pentru dezastrele provocate de valurile uriaşe, cutremurele puternice şi centralele nucleare scăpate în mod neaşteptat de sub controlul roboţeilor. Că niponilor li se oferă şansa de a se reabilita, de a arăta