Am urmarit cu o strangere de inima, alaturi de comunitatea academica romaneasca, disputele recente din jurul tezei ca “Toate lucrările de doctorat din mediul academic românesc sunt la nivelul celei semnate de Victor Ponta. Adică sunt nişte compilaţii fără valoare care nu corespund nici pe departe standardelor academice internaţionale.”
Intram intr-un teritoriu foarte delicat. In dorinta de a-l ataca sau apara pe V. Ponta ajungem la anumite excese retorice nu numai nedrepte dar si foarte periculoase. Inteleg sa fim autocritici si exigenti, inteleg sa ne punem cenusa in cap pentru cazurile de tip Ponta. Dar de aici pana la a face totul o apa si un pamant, la nivelul lui Ponta, e cale lunga.
Riscam ca in toata aceasta poveste, victima absoluta sa fie nu politicienii impostori ci restransa si fragila comunitate academica romaneasca, mai précis reputatia ei in tara si strainatate. Or, asa cum se stie, sistemul academic functioneaza pe baza de reputatie. Daca reputatia este distrusa, nu mai ramane mare lucru. Daca reputatia unei comunitati este atacata, subminata in corpore, fiecare membru al ei, individual, va avea de suferit.
Cred ca a venit momentul sa ne intrebam: Chiar vrem sa facem asta? Nu spun ca e rau sau bine, gresit sau corect. Momentan spun doar ca e bine sa gandim inainte. E bine sa fim precauti. Pe plan international astfel de teze, sustinute public, au consecinte palpabile. Chiar vrem ca orice diploma si certificat academic din Romania sa fie tratat apriori cu suspiciune? Chiar vrem asta? Decizii privind angajari, burse, conferinte pot depinde de asta. Aceasta poate fi picatura ce incline balanta in destinele si carierele unor oameni. Sunt costuri individuale ce vor fi platite de oameni nevinovati.
As vrea sa fiu bine inteles: Productia academica romaneasca din ultimii 20 de ani nu a fost si nu este de cea mai buna calitate. Este cri
