Targul Bucurestilor, initial vatra unui sat, incepe sa se dezvolte treptat in jurul drumului care venea dinspre Targoviste si se ducea catre Dunare, pe malul stang al Dambovitei, inca din secolul al XIII-lea. Astfel, se putea observa "pana tarziu in secolul al XVIII-lea, cum malul drept are asezari rare, sau izolate, la departari mari unele de altele, pe cand malul stang isi strange casele in jurul rascrucei si in ochiurile retelei neregulate dar continue care lega drumurile radiare".
In consecinta, "nu poate ramane indoiala ca locul de plecare al asezarii civile Bucuresti trebuie pus intre biserica Sf.Gheorghe Vechi si biserica Curtea Veche". 1
Radu Olteanu are opinii similare, cu cele ale geografului Vintila Mihailescu, publicate in 1925. Asezarea unui sat al Bucurestilor, pentru secolele X-XV, a avut o intindere aproximativa cuprinsa intre actualele repere: Piata de Flori-Calea Mosilor-Strada sepcari si Blanari-fostul Palat al Postelor. Satul era situat "pe un loc relativ ridicat", fiind marginit "la miazazi de cursul Dambovitei, spre apus, pe actuala strada Ilfov, venea spre aceeasi apa un alt brat al riului; la rasarit, nu departe curgea dinspre nord si se varsa in Dambovita afluentul sau, Bucurestioara; in partea de nord aceasta asezare se marginea cu o latura si mlastinoasa a lacului Dura Negutatorul (Cismigiu), cu "baltacul" de la nordul Hanului cu Tei, pana spre ulita Coltei de mai tarziu, precum si cu o parte a baltii pe care o forma Bucurestioara, in zona viitorului Targ al Cucului". 2
Autoritatea domneasca a ales satul din centrul Bucurestilor deoarece "se afla pe traseul sau la incrucisarea unor drumuri comerciale". Aceasta realitate a atras atentia "negustorilor straini care tranzitau marfuri, dar si a domniei care isi fixeaza resedinta aici" ulterior. 3
Care erau aceste drumuri care se incrucisau in apropierea satului care a format
