Colonelul (r) Ion Nicolescu și-a dat publicității memoriul de 33 de pagini adresat președintelui Traian Băsescu. Cine se încumetă să-l citească până la capăt va înțelege... și mai greu tâlcul evenimentelor din decembrie 1989, fiind cu siguranță deziluzionat de șubrezenia logicii și de bric-a-brac-ul în care-s amestecate de-a valma relatări asupra unor evenimente văzute când în alb, când în negru, funcție de umorile și, pare-se, de închipuirile și interesele autorului. În decembrie 1989, Nicolescu, pe atunci căpitan aflat la comanda Brigăzii 7 mecanizate Ploiești, a răspuns „chemării revoluției”, aducând la București o coloană de 10 km, cu sute de ostași înarmați până-n dinți și îmbarcați în tab-uri, tancuri, autotunuri, mașini speciale, camioane militare. A fost cea mai importantă forță ce trebuia să demonstreze că „armata e cu noi”.
Nicolescu însuși apreciază că și-a adus „o contribuție decisivă la salvarea Televiziunii și la victoria Revoluției în Capitală”. În alte locuri nu mai vorbește despre revoluție, ci despre „lovitură de stat”, așa că-i dificil să detectezi convingerile suplicantului, cu atât mai mult cu cât o consistentă încărcătură de absurd, fantastic și efecte regizorale se insinuează într-o dramă populată cu morți, răniți și vieți distruse. Întâlnirea lui Nicolescu cu... Nicolaescu avea să schimbe în bună măsură destinul căpitanului de la Ploiești, ce urma să fie avansat fulgerător, după 1990, la gradul de lt. colonel și, apoi, de colonel (peste cel de maior, pare-se, s-a sărit, iar funcția de ministru al Armatei a ratat-o la mustață!).
Recent dispărutul regizor a cerut 400 de militari pentru a turna scenele de masă din filmele „Mircea” și „Coroana de foc”. I s-au repartizat trupe din garnizoana Ploiești, și astfel s-a înfiripat o amiciție cu nebănuite reverberații în istoria clipei. Nicolescu și Nicolaescu se vizitau, participau la part
