România trece printr-unul dintre cele mai dificile momente ale istoriei sale recente.
Seismul financiar, care a zguduit lumea de vreo trei ani încoace, se simte acum extrem de acut în economia autohtonă. Şi asta, culmea, în ciuda celor 20 de miliarde de euro pe care le-am luat de la FMI şi Comisia Europeană. Incompetenţa, incapacitatea de a pune în practică idei profunde, lipsa de strategie a celor care ne guvernează se văd în aceste zile mai mult ca oricând. Iar faţa dezastrului nu s-a arătat încă în toată „splendoarea" ei.
Soluţiile oferite de preşedintele-premier, care a apărut, joia trecută, ca un „salvatore de la patria" sunt dovada clară a acestui lucru. Tăierea cu 25% a salariilor din sistemul bugetar, scăderea cu 15% a ajutorului de şomaj şi a pensiilor sunt departe de a fi combustibilul atât de necesar pentru repornirea motorului economiei anchilozat de recesiune.
Ei bine, în aceste momente, România ar fi avut nevoie de nişte măsuri active, curajoase care să stimuleze creşterea economică, care să impulsioneze viaţa companiilor. Dar cine să ia asemenea decizii? Avem noi bărbaţi de stat în adevăratul sens al cuvântului? Avem noi personalităţi politice puternice, cu viziune? Răspunsul este tranşant: Nu. Din păcate, de la Brătieni încoace nu am mai avut la conducerea ţării astfel de oameni.
Personajele meschine, mărunte, limitate, lipsite de valoare, care conduc România de ani buni, au contribuit fiecare (unii mai mult, alţii mai puţin) la transformarea statului într-un organism sufocat de metastaze. Din fericire, încă mai există terapii pentru această boală.
Oameni de afaceri importanţi, experţi în domeniul economic, mici antreprenori, cu toţii au pus pe masă idei, viziuni, strategii. Şi totul pe gratis! Nimeni nu le-a luat în seamă. Guvernanţii le-au ignorat, arătându-şi suficienţa. Platon spunea, în urmă cu vreo 2.300 de ani
