De mică i-a plăcut lucrul manual şi, de câţiva ani, realizează goblenuri cu icoane. Livia Lişiţă îşi petrece timpul cu jocuri logice.

Profil:

Născut: 25 decembrie 1974, Târgu-Jiu, Gorj;

Educaţie: Facultatea de Management Financiar Contabil din cadrul Universităţii „Spiru Haret“, specializarea finanţe-bănci, anul II;

Experienţă: zece ani ca lucrător comercial;

Stare civilă: Căsătorită, are un băieţel de trei ani;

Ce îi place:Tot ceea ce este frumos în lume. De când era la grădiniţă, Liviei îi plăcea lucrul manual. Adoră muzica şi internetul. Îi plac oamenii care apreciază arta şi lucrurile tradiţionale.

Ce nu-i place: Faptul că romînii sunt nevoiţi să trăiescă în condiţii grele, salarii mici şi locuri de muncă puţine. Nu-i place că la angajare, patronii ţin cont de vârstă şi experienţă. Livia Lişiţă consideră că din acest motiv, mulţi tineri nu reuşesc să-şi găsească un serviciu.

Care este cel mai fericit eveniment din viaţă?

Cel mai fericit eveniment din viaţa mea a fost când s-a născut băieţelul meu. Nu aş putea să stau departe de el.

Vă amintiţi de primul goblen realizat?

Da îmi amintesc cu multă plăcere că primul model a fost un peisaj. S-a numit „Apus de Soare“, cu care mă mândresc şi acum.

Încă de la grădiniţă era pasionată de lucrul manual. Livia Lişiţă îşi aminteşte că lucra cu mult drag pe etamină, apoi a fost fascinată de mileuri din macrame. De la mama sa a moştenit pasiunea pentru cusut. „Mai târziu, la generală, mama s-a apucat să coase boboci roşii pe etamină ca să le pună pe mese sau pe pereţii din camere. Aşa de mult îmi plăceau încât, le luam la şcoală şi spuneam colegelor că sunt făcute de mine. Ulterior, mama m-a învăţat şi pe mine să cos flori şi boboci pe etamină şi apoi mileuri din macrame. Atunci erau la modă, din păcate, acum nu se mai poartă“, spu