A fost odata ca niciodata un leu micut. Abia isi taraia picioarele, sub privirile mandre ale dresorului, care il ingrasa uneori, pentru ca leul sa poata sari peste garduri tot mai inalte, spre deliciul celor 22 de milioane de spectatori care asistau la scena. Dresorul avea pe langa el cativa ingrijitori, care, in cazul in care se mai poticnea, ori leul cel mic nu-l asculta intrutotul, cum dadeau imediat sfoara-n tara ca e un accident si ca el, Dresorul, e cel mai mare Imblanzitor de lei al tuturor timpurilor.
Anii treceau, iar leul crestea tot mai mult. Nu era un leu gras si nu reusea intotdeauna sa-i multumeasca pe spectatori. Dar lumea il mai aplauda fiindca desi nu mai avea relexele de altadata, leul parea sa-l mai asculte. E drept ca o data sau de doua ori leul era cat pe ce sa sara la beregata Dresorului. S-a ferit insa la timp, iar ingrijitorii din jurul lui au raspandit imediat vestea ca alti dresori vor sa ii ia locul si ca unii din strainatate aduc mancare pe furis leului, invatandu-l sa-si omoare Dresorul. Erau minciuni desigur, dar prindeau la spectatori.
In ultima vreme insa, Dresorul dadea rateuri tot mai mari. Leul, in loc sa sara peste garduri, incepea sa maraie la spectatori. Unii se agitau si incercau sa scape, strigandu-i Dresorului sa-si stapaneasca fiara. Altii fugeau speriati, sub privirile pierdute ale Dresorului, care intelesese ca vechile sale trucuri nu mai merg. Ingrijitorii se priveau intre ei si nu mai stiau ce sa faca. Unii ar fi spus lucrurilor pe nume, dar le era totusi teama.
Altii jurasera ca-l vor iubi pe Dresor pana la moarte si nu voiau sa-si calce juramantul. Cand unul dintre ingrijitori a propus sa se organizeze un concurs ca sa se aduca un alt Dresor, tare l-a suparat inclusiv pe directorul Circului. Era cat pe ce sa-l dea afara pe contestatar. Cum adica un alt Dresor? Ce daca i se termina contractul?
