Bine v-am regăsit! Ne aflăm, în continuare, în aceeaşi zonă a inexistenţei existenţei, după sceptici sau a existenţei adevărate, după cei care caută lumina nevăzută aflată dincolo de realitatea vizibilă, dincolo de limitele raţiunii materiale, dincolo de puterea normală de înţelegere. Să urmăm calea înţeleptului, căci ochii înţeleptului văd şi când sunt închişi. Prostul nu vede nici cu ei deschişi, şi atunci, să sărim în barca celor înţelepţi.

Păşim mai departe pe calea cunoaşterii fenomenului posedării demonice. Persoana aflată, din păcate, într-o astfel de situaţie are controlul asupra propriului corp preluat de către un demon. Atunci personalitatea şi amintirile ei se pierd. Suferă de atacuri convulsive şi nu mai deţine controlul propriilor acţiuni. Leşină des, poate vorbi limbi străine fără să le fi învăţat, chiar şi limbi moarte, debitează informaţii pe care nu le-a deţinut niciodată, având deseori vocea diferită de cea normală, ca şi mimica feţei, de altfel. Stranie este şi apariţia unor boli, din senin, sau constatarea existenţei unor puteri proprii supranaturale. Medicina, de multe ori, îi asociază pe cei posedaţi cu cei bolnavi de epilepsie, administrându-le medicamente specifice acestei afecţiuni. Dar, bineînţeles, fără rezultate, şi câţi nu sunt astfel trataţi degeaba.

Biserica foloseşte ca remedii apă sfinţită, icoane, cruci şi ritualuri specifice. Preoţii catolici aplică exorcizarea. La Vatican există chiar funcţia de exorcist. Însă, preoţii care fac exorcizări sunt şi ei expuşi atacurilor diavoleşti. Exorcizarea este un ritual periculos, dacă protecţia divină a celui care o practică nu se află la un nivel superior. Sunt atâtea cazuri cunoscute de lumea bisericească. Padre Pio este un asemenea exemplu. El nu vorbea despre suferinţele provocate de diavol, dar acestea au fost relatate de mai mulţi martori.

Soţia doctorului Sanguinetti p