Alegatorul roman priveste orice "ales" doar prin prisma gestionarii problemelor curente, nu a regulilor de ansamblu, principiilor si legilor care guverneaza societatea si statul. Avem 2965 de mincinosi uninominali. Toti sint candidati la alegerile generale. Sint mincinosi nu neaparat pentru ca, prin natura statutului de politician, trebuie sa o faca, ci pentru ca legea ii sileste. Pusi sa „reprezinte" 2-3 cartiere, citeva comune si-un catun din padure, candidatii se vad nevoiti sa inventeze promisiuni care dau aparenta legaturii si reponsabilitatii fata de electorat. Problema incepe de la intelegerea conceptului de "reprezentare" a alegatorilor. Cum este acum perceputa? In primul rind, asa cum reiese din sondaje, alegatorii au asteptari de rol de la parlamentari care stau exclusiv in atributiile primarului si autoritatilor locale. Alegatorii cer candidatilor sa le asfalteze santurile, sa le astupe gropile, sa le hinghereasca ciinii, sa le faca curat in cartiere, sa le planteze copaci in parcuri, sa le faca parcari, sa le construiasca poduri si apartamente. Alegerile prin sistemul uninominal s-au transformat in alegeri generale locale. Alegatorul roman priveste orice "ales" doar prin prisma gestionarii problemelor curente, nu a regulilor de ansamblu, principiilor si legilor care guverneaza societatea si statul. Pe de alta parte, nici candidatii nu dau semne ca sint capabili sa se desprinda de imaginarul alegatorilor. Cei mai multi promit exact ceea ce ar face primarii. Se merge pina acolo incit se promite extinderea valabilitatii biletelor de autobuz, zugravirea fatadelor blocurilor, reabilitarea termica a cladirilor sau asfaltari de drumuri si poduri. Ce sta la baza unor astfel de promisiuni? Daca nu minciuni amagitoare, atunci mecanismul pe care il injuram zilnic si in prezent: alocarea discretionara a resurselor. Pentru ca parlamentarii nu au atributia de a directi