● Sorin Stoica, Aberaţii de bun-simţ, povestiri. Prefaţă de Antonio Patraş, Editura Polirom, 2007.
Literatura română tînără s-a născut odată cu foetusul de pe coperta (de o rară urîţenie) cărţii de debut a lui Sorin Stoica din 2000, Povestiri cu înjurături. O plachetă pe care autorul, atunci în vîrstă de 21 de ani, a publicat-o la Paralela 45 pe banii unor SRL-uri din provincie. Sorin Preda scria pe coperta a IV-a: "Cred că, prin acest volum, ceva începe să se întîmple în proza română". Cîtă dreptate avea! Doi ani mai tîrziu, romanul Dincolo de frontiere a fost primul mare succes al literaturii tinere (neegalat nici pînă azi: peste 50 de cronici literare), o sintagmă ce avea să intre în conştiinţa publică abia peste cîţiva ani, odată cu celebra colecţie "Ego.Proză" a Polirom-ului. Sorin Stoica a terminat Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, la a cărei Catedră de Antropologie Culturală a şi predat cîţiva ani, apoi a fost asistent cercetător la Muzeul Ţăranului Român. În acest timp a mai publicat un roman (O limbă comună), a colaborat la două volume colective (Povestiri mici şi mijlocii şi Cartea cu Euri) şi a coordonat două cărţi de istorie orală. La scurtă vreme după dispariţia lui, în 2005, a apărut un Jurnal, de fapt un epistolar scris în ultimul an de viaţă, iar acum, acest volum de povestiri adunate de prin reviste închide, postum, opera lui Sorin Stoica, ca şi în cazul lui Anton Holban, suficient de consistentă, din fericire, pentru a-i asigura posteritatea literară.
Ca şi celelalte cărţi ale lui, şi prezentul volum este un one man writing show, dar rareori despre sine. Aflat la antipodul scriitorului egocentric, autist, dramatizînd mizerabilist propriile angoase, Sorin Stoica era prea puţin preocupat de sine, avea o smerenie auctorială care se vede cel mai bine în Jurnal, unde aproape că îşi ignoră fatala boală dintr-un soi de decenţă şi de me
