Legendele naşterii Domnului vorbesc despre un sat în care trăia Moş Crăciun. Pe neaşteptate, în acest sat a venit o femeie necunoscută căreia-i venise sorocul şi care a bătut la poarta lui. Se spune că Maica Domnului atunci când i-a venit vremea să nască a bătut mai întâi în poarta lui Moş Ajun.Acesta fiind un om sărac, a trimis-o la fratele său mai cu stare, Moş Crăciun. Acesta, fără să ştie că e vorba despre Maica Domnului nu o primeşte în casă, ci o îndrumă către grajdul vitelor. Soţia sa, Crăciuneasa, o ajută pe necunoscută să nască, fapt pentru care este pedepsită că tăiatul mâinilor.

Când Crăciun află că necunoscuta este Măicuţa Domnului şi că aceasta a născut în staulul său, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel cel mai bătrân sfânt. La apariția creștinismului, Crăciun era un zeu atât de venerat încât nu a putut fi exclus cu desăvârșire din Calendarul Popular și din conștiința oamenilor care adoptaseră credința în Hristos. Prin tot ceea ce face, Crăciunul se opune sau împiedică nașterea pruncului Iisus întrucât venirea Lui presupune mai întâi plecarea (moartea) Moșului, tradițiile contemporane despre Moșul darnic și bun, încărcat cu daruri multe, fiind influențe livrești pătrunse în cultura populară. De Crăciun au loc o serie de practici atestate în toate zonele țării, care au în centrul lor colindele și mesele rituale. Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei; este ocazia când toți se reunesc, părinți, copii, nepoți își fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credința că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat. Ciobanii așează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până în aprilie, la "Alesul oilor". Atunci îl scot, îl macină și, amestecat cu tărâțe, îl dau oilor, pentru ca turma să sporească. În unele legende, se spune că unul dint