Ne-am intors, de putin timp, de la Muntele Athos, unde ne-a prins Praznicul Sfintei Marii (dupa calendarul vechi, tinut la Sfantul Munte) distribuind calugarilor nevoiasi ajutoare umanitare dobandite cu sprijinul Asociatiei Ziarisilor si Scriitorilor de Turism, al Jurnalului National si al Farmexim. Schitul romanesc Prodromu se face, pe zi ce trece, tot mai frumos, iar cei 42 de frati ai obstei de calugari devin tot mai prietenosi cu pelerinii care le trec pragul. N-a fost dintotdeauna asa, pentru ca, de la infiintarea lui (mijlocul secolului al XIX-lea), schitul a trecut prin numeroase incercari, dintre care cea mai grea a fost cea din perioada comunista.
Timp de 40 de ani, calugarii romani au fost opriti sa plece din tara la Muntele Athos, iar schitul romanesc Prodromu, depopulat si neajutorat, ajunsese o ruina. Ultimii calugari care trecusera prin schit erau doi orbi si doi ologi. Candela era aprinsa de unul dintre cei doi orbi. Staretul de azi al schitului, ieromonahul Atanasie Floroiu, ne povesteste ca, in 1978, cand el a venit, de la Sihastria, in schitul atonit nu mai era nimic functional pentru o viata de obste. "Eram 5 calugari, inclusiv parintele Petroniu Tanase (mare teolog roman plecat la Domnul, anul trecut) - ne spune staretul. Dintre ei, doar eu mai sunt pe-aicea. Cu toate astea, inca din prima zi am reluat slujbele. Slujeam, la inceput, intr-un paraclis, pentru ca in biserica ploua si cadea tencuiala. Ziua lucram si noaptea ne rugam. Bucataria nu functiona de 30 de ani. Am pus o masuta rotunda la trapeza si ne-am asezat in jurul ei, noi cei cinci "fratiori". In ziua aceea, am vazut cum mana lui Dumnezeu si a Maicii Domnului ne ajuta sa reinviem schitul romanesc. Cred ca noi am venit la timp... La inceput, nu aveam chilii. Totul era in paragina. Ziua lucram, noaptea ne rugam. Intr-un moment de cumpana, ne-am intrebat chiar daca n-ar fi mai b
