O fată locuia într-un apartament închiriat de la o familie vârstnică. Instalaţiile de apă erau defecte pentru că bătrânii nu aveau bani pentru reparaţia lor, iar bărbatul tocmai avusese un accident vascular. În apartamentul de alături locuia un domn în vârstă, a cărui bunătate era uluitoare. Fata – altfel singuratică, o fiinţă care crescuse pe la case de copii şi pe la diferite familii – se împrietenise cu vecinul misterios, dar atât de blând. Era Crăciunul şi fata avea acum un câine, pe care-l găsise la uşă cu un an în urmă, tot de Crăciun. Ca un dar apăruse acest câine, care-i încălzea apartamentul sărăcăcios şi... pustiu. Fata avea un soi de fobie de oameni. Crescuse în condiţii de austeritate emoţională, printre oameni incapabili să-şi exprime afecţiunea, dar oricând capabili să rănească şi să lase urme ale răutăţii lor. Prudenţa fetei în materie de relaţii provenea din această frică de răutate. Vecinul cel misterios rămânea, însă, o excepţie; aveau împreună un aer de tată şi fiică.
Într-o zi, pe când fata se căznea că-şi găsească o slujbă, dar căutarea ei a fost zadarnică, vecinul i-a propus să-i fie asistentă. „Cum să fac asta, tu eşti sărac, nu pot să-ţi iau banii”, rispostase fata! Bărbatul îi mărturisise, însă, că era un om foarte bogat, că viaţa i se schimbase într-o zi şi-n ziua aceea decisese să-şi dedice viaţa ajutorării oamenilor. Aşa că el devenise un „Moş Crăciun misterios”, care se interesa de poveştile de viaţă ale oamenilor şi, de Crăciun, le trimitea tuturor „în taină” ceea ce aveau nevoie. Fata urma să fie asistenta lui în această acţiune de „Moş Crăciun misterios”! Acesta este – în mare – subiectul unui film difuzat de Christmas serile trecute, cu titlul „Un înger de Crăciun”. Într-o, zi fata se plimba în parc cu misteriosul bogat, care trăia ca un sărac. „Priveşte în jur şi vezi care dintre aceşti oameni are nevoie de
