Prim plan Duminica. Daca n-ar fi afisele electorale de pe strazi, niciun semn n-ar arata ca astazi e primul tur al alegerilor parlamentare. Ma aflu pentru citeva ore la Beauvais, orasul traieste in ritmul lui duminical obisnuit, soseaua spre Roissy e, ca de obicei, plina de masini, televiziunile si posturile de radio nu se isterizeaza, asa cum n-au facut-o nici in zilele premergatoare scrutinului. Participarea la vot se dovedeste, seara, slaba, multi francezi au considerat ca jocurile sint deja facute si nu s-au mai ostenit sa mearga la urne. Triumf al partidului presedintelui Sarkozy, triumf ce va fi cu certitudine confirmat duminica viitoare. Degringolada a Frontului National si a Partidului comunist francez. Asadar, vesti bune. Comunistii intentioneaza sa vinda sediul central din Paris, faimosul „buncar" construit de Niemeyer. Nici socialistii nu se simt prea bine. Ambele partide au refuzat in ultimii ani sa se reformeze si platesc astazi pretul mentinerii in rutina si inertie. Luni. Lipsesti zece zile din tara si intrebi, fireste, „ce mai e nou in politica". Ti se raspunde, iarasi previzibil: „Nimic". Deschizi televizorul si constati, intr-adevar, ca nu s-a intimplat nimic notabil pentru ca, oricum, motiunea de cenzura depusa de PD n-are nicio sansa. Situatie paradoxala: expertii occidentali vorbesc cu admiratie despre reusitele economice ale Romaniei, noteaza ca (spre deosebire de Franta, spre exemplu) la noi s-a introdus cu succes sistemul de fonduri de pensie private, hipermarketurile sint pline, se deschid mereu altele noi s.a.m.d. Guvernul Tariceanu a fost, nu incape indoiala, performant. Pe plan politic insa - blocaj, fracturi, lupte intestine, agresivitate. Mass-media potenteaza conflictele in loc sa se multumeasca sa relateze si sa comenteze neutru. Impresie de haos. Si sentimentul ca tot nu reusim sa ne desprindem din „tranzitie". Marti. A propos de mass