Victor Ponta era catalogat, la investirea sa în funcţia de premier, de agenţia de presă AFP, drept ”un tânăr lup al politicii care are ambiţia de a intra în curtea celor mari”.
Am auzit de-a lungul vremii diverse teorii despre raportul optim care trebuie să existe între politicienii imaculaţi, expuşi tentaţiilor de corupţie, şi justiţia neprihănită, ameninţată însă să fie strivită sub bocancul politicienilor ce au călcat strâmb.
La extreme se află două poziţii. Prima, cea conform căreia politicienii sunt o haită de lupi flămânzi care nu se tem de nimic altceva decât de justiţie. Cea de-a doua poziţie este cea care îi cataloghează pe procurori şi judecători drept hiene care îi hăituiesc oricum pe politicieni, chiar dacă aceştia din urmă sunt nevinovaţi.
Realitatea din România arată că pendulăm între cele două extreme şi că încă nu am găsit un just echilibru care să conducă la însănătoşirea societăţii noastre. Dar PSD a avut mereu ştiinţa de a-i face pe lupi să se aşeze confortabil la aceeaşi masă cu hienele.
Şi, pentru a argumenta afirmaţia pe care am făcut-o, nu o să mă opresc la cazul închis Cătălin Voicu, poate cel mai reprezentativ exemplu de corupţie cu o întreită împletire între politic, economic şi justiţie, ci o sa aduc în discuţie un caz deschis, al unui lup bătrân şi experimentat, şi mă refer la Marian Oprişan.
Astăzi sărbătorim împlinirea a 2640 de zile de la trimiterea în judecată de către DNA, în Dosarul ”Căprioara”, a baronului PSD de Vrancea, Marian Oprişan, pentru abuz în serviciu, utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, fals şi uz de fals. Prejudiciul adus statului în acest caz, aşa cum a fost el stabilit de anchetatori, este de aproximativ 2,2 milioane de Euro.
Marian Oprişan este extrem de priceput atunci când vine vorba de sectorul financiar, numărându-se printre FSN-iştii d
