Curiozitatea gazetareasca m-a siciit si m-a indemnat tot timpul sa plec in Kosovo sau in cele mai nenorocite zone din lume. Am stat si m-am gindit ca o calatorie pina in Congo sau Papua - Noua Guinee ar costa prea mult si ca "bananierii" de acolo traiesc mai bine decit unii cetateni din judetul nostru, care n-au vazut banane de la maimuta incoace. Taranii din satele Silistea si Tifesti, din comuna Iana, au motive sa creada ca o duc mai greu decit locuitorii din cele mai sarantoace catune din jungla ecuatoriala. Macar acolo mai ploua si nu cade grindina. Pe valea Gangelui, bastinasii maninca orez; pe valea Studinetului, taranii se hranesc cu "miros de mamaliga si umbra de brinza". Seceta de anul acesta le-a pirjolit culturile, iar grindina le-a nimicit casele si le-a omorit gainile. Vacile si oile au fost vindute in comunele vecine pentru ca altfel ar fi devenit muritoare de foame, ca si stapinii lor. Doar citeva giste mai umbla pe ulite. Trasi la fata si patrunsi de foame, oamenii celor doua sate isi traiesc zilelele ca vai de capul lor. Babele au ajuns sa "manince" numai pastile, iar copiii se multumesc sa rontaie cotoare de varza. Taranul roman este obisnuit cu saracia. Uneori a cunoscut si ce inseamna foametea. Sarmanul om a incercat sa treca peste toate zagazurile vietii cu ajutorul bunului Dumnezeu. Cind si acesta si-a intors spatele de la el, taranul a plecat capul si s-a facut una cu tarina. Cu Dumenezeu nu poti sa te pui. Dar ce se intimpla in cazul in care unii oameni, plecati chiar din rindul taranimii, isi bat joc de necazurile parintilor lor si "ameninta" in toate directiile doar cu promisiuni si vorbe de bine. Rupti in doua de seceta si grindina, taranii se vad intrind in iarna cu doua cosuri de porumb pe prispa si cu vacile duse la iarmaroc. In tot judetul Vaslui sint sate sarace, dar cred ca numai in comuna Iana exista oameni a caror singura provizie p