La naştere, David era cât palma. S-a născut la 28 de săptămâni şi cântarea doar 1.200 de kilograme. Bucuria venirii pe lume s-a împletit cu durerea şi cu încercările crâncene ale copilului de a supravieţui. Diagnosticul: encefalopatie hypoxic ischemică paralizie cerebrală-tetrapareză spastică. Peste toate însă s-a aşternut credinţa că Dumnezeu nu lasă pe nimeni la necaz şi că doar El poate să facă minuni. Şi a făcut pentru David cel nou născut. L-a ţinut în viaţă.
Acum a împlinit un an de zile. E drept, un an de chin, de suferinţă, de operaţii, de stat prin spitale, dar şi de speranţă. Din cauza naşterii premature, copilul a făcut o serie de complicaţii. Plămânii, insuficient dezvoltaţi, abia funcţionau. Bronhopneumonia congenitală a dezvoltat sindromul de detrasă respiratorie severă. Copilul a trebuit imediat intubat endotraheal şi, vreme de 40 de zile, i s-a făcut respiraţie artificială. Chinul însă nu avea să se termine. Din cauza oxigenării artificiale atât de îndelungate, timp în care copilul a fost conectat la aparatul de ventilaţie, organismul băiatului a suferit o serie de complicaţii. Cea mai gravă a fost retinopatia. „A fost operat cu laserul în stadiul III, dar tot are probleme. Aşteptăm să mai crească şi apoi vedem ce este de făcut”, spune tatăl băiatului, Gabriel Irimescu.
Au urmat şi alte intervenţii chirurgicale. După două amânări, pe 15 iunie a.c., copilul a fost operat de hernie inghino-scrotală pe partea dreaptă. „O operaţie banală, în mod normal însă, în cazul lui David intervenţia a fost mai dificilă şi mai riscantă din cauza afecţiunilor pe care le are. Emoţiile au fost foarte mari, inima îmi bătea cu putere când mi l-au luat din braţe şi, privind în urma lui mă sufocam şi lacrimile îmi şiroiau pe obraji. Operaţia a decurs bine, însa David arăta jalnic, ameţit, cu privirea în gol, umflat. De nerecunoscut. Din când în