Există astăzi o temă de politică europeană care se poate dovedi în acest an mai dureroasă pentru România chiar decât Schengen. Impactul unei nereușite ar fi unul cu mult mai important decât zecile de minute în plus petrecute în puncte de frontiere și vămi de către cetățenii români și business-urile de transport și distribuție care au legătură cu România. Dacă acum vorbim de piederi ipotetice de zeci de milioane de euro pentru transportatori și de sute de milioane ca urmare barierelor în schimburile comerciale, în celălalt caz ne putem aștepta la pierderi pentru milioane de români care lucrează sau își doresc să lucreze în cele mai importante țări ale UE.

Subiectul se numește liberalizarea pieței europene a muncii pentru cetățenii români. Mai precis, de la 1 ianuarie 2014, orice român ar trebui să fie liber să se angajeze în orice stat al UE, fără a avea nevoie de permis de muncă. Barierele birocratice și practice care împiedică mulți români să aibă un loc de muncă în țările UE ar dispărea. Deocamdată, sunt 9 țări unde avem restricții pe piața muncii: Austria, Belgia, Franța, Olanda, Germania, Luxemburg, Malta, Spania și Marea Britanie. Așa cum se observă, sunt practic cele mai puternice țări ale UE.

Liberalizarea pieței muncii ar echivala pentru angajatul român cu o intrarea de facto în UE. Practic, porțile Europei s-ar deschide deplin pentru toți cetățenii noștri. Nu trebuie uitat cât suferă România de pe urma numărului prea mic de salariați: din 9,8 milioane de români câți pot să muncească, doar 4,3 milioane sunt salariați. Bineînțeles, ar fi bine să creăm aceste locuri de muncă în țară, dar, până la urmă, orice loc de muncă de muncă pentru un român este un beneficiu pentru România.

Iată, deci, de ce liberalizarea pieței europene a muncii este marea bătălie pe care România o are de purtat în 2013. Este o bătălie chiar cu mult mai importantă decâ