Tibi, vărul bun al lui Karin, student pe vremuri în Germania la Karlsruhe îi toacă tatălui său toţi banii, deşi este un student eminent, matematician de forţă. Marea lui slăbiciune este să dezlege ecuaţii la WC. Din cauza falimentului, nu-şi mai poate continua studiile şi trebuie să se întoarcă în România, unde ajunge un slujbaş oarecare.
În timpul războiului, din motive disciplinare, este dat afară din slujbă şi, neavând încotro, se angajează ca portar de noapte la Athénée Palace. Cunoştea perfect patru limbi plus latina, pe care n-o mai punea la socoteală, decât în medii academice. L-am cunoscut foarte bine. Era un tânăr sclipitor şi care mă intimida întotdeauna datorită cunoştinţelor sale felurite, precum şi umorul lui sec, mittel-Europa...
Şi fiind el portar de noapte la Ateneu şi arătând foarte bine, elegant îmbrăcat şi manierat cum era, îi atrage atenţia unui om de afaceri german care se împrieteneşte cu el, după ce discutaseră vreo oră aproape despre Faust al lui Goethe, cu aventurile sale de tinereţe... Aflând că studiase Politehnica la Karlsruhe şi dându-şi seama că nu făcea parte din categoria agenţilor de lume bună strecuraţi prin hotelurile de lux ale regimului comunist, neamţul se apropie foarte mult de el, propunându-i chiar să facă afaceri împreună, împărţind câştigurile jumate-jumate.
Aşa se face că Tibi, cu inteligenţa lui extraordinară şi cu un spirit speculativ rar, dă lovitura la o bursă din Germania de Vest, câştigând vreo zece milioane de lei, în banii de atunci, provenind din valută. Bani, nu glumă. O afacere foarte rentabilă: cânepă plus frânghii. Devenind suspect în ochii Securităţii, el este arestat şi face vreo trei ani de închisoare. Când iese din puşcărie, în 1953, voise să intre din nou la zdup, văzând situaţia din ţară. Nu mai era de trăit. Făcuse tot ce fusese posibil să reintre la închisoare, dar nu izbutise