Sa nu va inchipuiti ca avem de a face doar cu o pro­ble­ma locala - este, probabil, vorba de cotitura cea mai ho­taratoare a istoriei europene de la caderea Zidului Ber­linului incoace. Ascultati vocea acuzatoare a Mos­co­vei: "Genocid!" striga Putin, care n-a binevoit sa pro­nun­te acelasi cuvant la comemorarea a 50 de ani de la eli­be­ra­rea Auschwitz-lui; "München!" adauga delicatul Medve­dev, insinuand ca Georgia, cu cei 4,5 milioane de lo­cui­tori, este reincarnarea celui de al III-lea Reich. Ne vom feri sa subestimam capacitatile mentale ale acestor con­du­ca­tori. Ghicim ca, mimand indignarea, ei isi manifesta voin­ta de a da marea lovitura. Acesti spin doctors ai Krem­li­nu­lui i-au recitit pe clasicii propagandei totalitare - cu cat minciuna e mai gogonata, cu atat izbitura e mai efi­cace. Cine a tras primul? Intrebarea e depasita. Georgienii s-au retras din Osetia de Sud, teritoriu pe care legea in­ter­nationala il pune, sa ne amintim totusi, sub jurisdictia lor. S-au retras si din orasele din preajma provinciei. Ar trebui oare sa se retraga si din propria capitala? Ade­va­rul este ca interventia armatei ruse in afara frontierelor sale, impotriva unei tari independente, membre a ONU, este o premiera de la invazia Afganistanului de catre URSS. In 1989 Gorbaciov refuzase sa trimita tancurile so­vietice contra Poloniei sindicatului Solidaritatea. Eltin s-a ferit, cinci ani mai tarziu, sa ingaduie diviziilor rusesti sa intre in Iugoslavia pentru a-l sustine pe Milosevič. Putin insusi nu a luat riscul de a-si arunca trupele contra "re­volutiei trandafirilor" (, 2002), apoi contra "re­vo­lutiei portocalii" (Ucraina, 2004). Astazi, insa, totul se schimba. O lume noua, cu noi reguli, risca sa-si faca apa­ritia sub ochii nostri. Ce asteapta Uniunea Europeana si Statele Unite pen­tru a bloca invadarea Georgiei, o tara prietena? Il vom vedea oare pe Mihail Saakasvili,