Duminică, 5 aprilie, a putut fi vizitată la UNA Galeria Expoziţia de o zi a artistului Ioan Dreptu (1944-2008) – prima expoziţie personală din România a acestuia. Evenimentul, atipic pentru orice sistem şi pe oricare meridian, se înscrie într-o acţiune de recuperare firească, deoarece regretatul artist a avut expoziţii personale importante în afara ţării, încă din anii ’80: la Van-der-Heyt Museum din Wupperthal (1986) şi la Galeria Nicolae, din Columbus, Ohio (1987). După 1989, a expus la Galeria Stuart-Levi din New York (1990), la Galeria Virginia Linch din Rhode Island (1992) şi la Champs-sur-Marne (Franţa). Acestora le-au urmat expoziţia de la Paris, din 1994, organizată în urma bursei de un an la Cité Internationale des Arts, şi cea din Veneţia, de la Institutul „Nicolae Iorga“. În 2009 avem, în sfîrşit, o primă expoziţie personală şi în ţară. Lucrările expuse în UNA Galeria sînt în mare parte necunoscute publicului. Numitor comun între compoziţiile şi peisajele selectate sînt discreţia cromatică şi dialogurile tonale. Predomină lucrările suprarealiste, care arată o lume a singurătăţii şi nonconformismului, în parte asumate de către artist. De la arhitectura reală la cea fantastică este doar un pas în picturile lui Ioan Dreptu. Pentru a constata acest fapt, nu trebuie decît să privim casele ori peisajele citadine, laolaltă cu structurile morfologice arhitecturale care plutesc peste nori. Clopotul, privit dintr-o perspectivă pronunţat montantă, în echilibru instabil, devine la rîndul său fantastic datorită punctului de observaţie ales şi a plasării sale într-un context cromatic, pe cît de discret, pe atît de misterios. Formele artistului au o viaţă aparte. Miza nu a fost aceea de a copia natura sau de a crea legături cu elemente recognoscibile ale acesteia. Este vorba mai degrabă despre o lume ce se supune propriilor legi de compoziţie, o lume a unui sistem