Până vom afla adevărul şi despre încălzirea globală, hai să ne „bucurăm" de viscolul din mijloc de martie!
Anul ăsta, să vorbeşti despre „încălzirea globală" pare o glumă bună. Ar fi şi culmea, în momentul în care coasta de est a Statelor Unite a făcut faţă cu greu asediului celor mai mari furtuni de zăpadă din ultimii zeci de ani, Europa îngheaţă sub temperaturi extreme, iar Franţa şi Anglia sunt „atacate" de vijelii neobişnuite, care capătă prenume de alint precum uraganele din Caraibe.
De fapt, întreaga teorie a început să se cam veştejească, însă despre asta vorbim încă doar în şoaptă spre deosebire de ţipetele isterice care promovau teoria încălzirii globale şi propovăduiau Apocalipsa. Au fost şi sunt cercetători serioşi şi de prestigiu care au demonstrat că fenomenul nu are nicio legătură cu dioxidul de carbon, cu concentraţia gazelor cu efect de seră, responsabil fiind de fapt ciclul solar.
Au explicat, au adus argumente, cifre, studii, au demonstrat prin analizarea moleculelor din gheţari că Terra a mai trecut prin astfel de „încălziri globale" pe vremea când omul trăia prin peşteri fiind departe de marele poluator de astăzi, au arătat chiar că în plină eră glaciară au fost momente în care concentraţia de dioxid de carbon era mai mare decât cea înregistrată astăzi.
Degeaba! Cine să-i asculte? Cine să-i asculte atât timp cât „încălzirea globală" s-a transformat într-o nouă religie mondială? Cine să-i asculte atât timp cât în numele combaterii „încălzirii globale" s-au dat şi s-au luat miliarde de dolari? Cine să-i asculte atât timp cât fenomenul a fost transformat într-un business, într-o armă politică şi într-un instrument de control al statelor în curs de dezvoltare? Cei care cutezau să se îndoiască de noul adevăr absolut, cei care îndrăzneau să nu se înroleze în armatele noii religii erau automat transformaţi în paria, în Iude, în pro
