Avem, din cind in cind, nevoie de cite o carte precum Dionysos si pantera parfumata a lui Marcel Detienne (titlul original, Dionysos mis à mort, Gallimard, 1977). Ea ne aduce aminte de doua lucruri: pe de o parte, ca apogeul civilizatiei umane poate fi atins, ceea ce s-a intimplat nu o data (daca prin hazard, daca periodic sau altcumva, ramine de vazut); pe de alta, ca, sub un nume ori altul, rapusi sau inventati, cit timp exista civilizatie vor exista si zeii impreuna cu ea.
Marcel DETIENNE
Dionysos si Pantera parfumata
Traducere de Raluca Canareica,
Editura Symposion,
Seria „Lux Perpetua“, Bucuresti,
2001, 254 p.
Sigur, grecii Lumii Vechi au fost „diferiti de ceilalti oameni“. O spune, din primul rind al primei pagini, eseul, viguros si actual ca interes, al lui Detienne, chiar daca destul de tirziu tradus in romana. „Diferiti“ nu pentru ca ei ar fi inventat mitul. Acesta ramine o creatie spontana a oricarei umanitati. Si oricind inventabila. Grecii vechi au facut, insa, din mit suportul ideologic al societatii lor. In sensul ca, inapoia oricarui text emanat si girat institutional de aceea, s-a aflat, pina dincolo de zorii crestinismului si buna vreme apoi independent de el, gindirea mitica.
Fiecare polis, cu particularitatile sale cutumiare si lingvistice, si-a imprimat o anumita organizare, a adoptat anumite tipare comportamentale civice si, respectiv, le-a modificat in functie tocmai de optiunile propriei mitologii, de variatiile si schimbarile de semnificatie suferite de marile grupuri („cicluri“, „lanturi“ etc.) de mituri. Altfel spus, mentalul mitic a dominat de fapt societatea greaca in Antichitate (si nu invers), el a fost cel care i-a modelat arhitectura.
Cartea lui Detienne – un concentrat eseu des-compus si re-compus la nivelul celor patru secvente alcatuitoare ale ansamblului (a
