Echipele românești din Europa League și-au împărţit posesia cu adversarii. Au fost două egaluri şi o victorie, un golaveraj de 3-2. Nu e rău, mai ales că două dintre partide s-au disputat pe teren străin.
Surprinde plăcut activitatea intensă a Vasluiului pe Olimpico. Întristează faptul că Steaua n-a tras pe poartă într-un meci considerat acasă.
Lazio-Vaslui 2-2
Momentul reconfortant al joiei europene. În faţa unei echipe cu oameni tehnici la mijloc, ca Matuzalem sau Ledesma, apoi, pe final, şi cu Hernanes, galben-verzii au ţinut mingea 48% din timp. E o performanţă, pe Olimpico puţină lume reuşeşte acest lucru. În multe momente, trioul Adailton-Wesley-Sânmărtean a avut iniţiativa, mai ales în prima jumătate a reprizei secunde, când ai noştri au reuşit să egaleze şi să treacă în avantaj.
Din păcate, la 2-1 pentru ei, deşi cu om în plus după eliminarea lui Zauri, băieţii lui Hizo n-au mai reuşit să ţină de minge, permiţând lazialilor să vină peste ei. Patronul vorbeşte de dispariţia din joc a lui Zmeu. Posibil să fie aşa, dar pasul înapoi a fost cauzat şi de oboseala vizibilă a lui Adailton şi Sânmărtean, aflaţi la doar patru zile de la solicitantul meci cu Dinamo.
La Roma, vasluienii au trimis de 4 ori pe poartă, din totalul de 6 şuturi, ceea ce iarăşi e destul de bine. Însă, la poarta lor s-a tras de 15 ori, ceea ce e cam mult. Aceste cifre indică marile probleme ale apărării, unde joacă în centru necoptul Balaur, iar în stânga, Milisavljevici, extremă de meserie. Dar cifrele arată şi ermetizarea relativă a cuplului de închizători Pavlovici-Zmeu. Rămâne impresia că Vasluiul e un plic cu vârful orientat mereu în sus, spre Temwanjera, sprijinit pe tehnica trioului din spate, Adailton-Wesley-Sânmărtean.
Steaua-Schalke 0-0
Roş-albaştrii au obţinut ce şi‑au dorit, un punct important în clasament în faţa favoritei grupei, dar e gre
