* Acum vreo doua zile, uitindu-ne pe RealitateaTV, am avut o senzatie ciudata. Ne-am amintit de perioada copilariei, de vremea cind mergeam cu parintii la pravalie si alegeam dintr-o bogata gama de sortimente: penar cu fermoar gata ruginit din fabrica, din intreprindera socialista, (era bucuria scolarului, fiindca nu se mai deschidea, deci puteai ridica doua degetele pentru a spune „Tovarasa invatatoare, io n-am cu ce scrie la extemporal!") sau penar din lemn (cu care o puteai pocni in cap pe colega din fata, daca nu te lasa sa copiezi), carioci gata uscate sau carioci care curgeau si taminjeau tot, rigle strimbe sau echere strimbe, radiere care eliminau greseala cu tot cu foaie, facind gaura in tot caietul - poate mai tineti minte. La televizor era un material despre goana dupa rechizite, dupa aceste produse de papetarie care fac elevilor viata mai fericita si invatatura mai usoara; ne uitam si aveam senzatia ca mersul la scoala a devenit cel putin o placere in zilele noastre: pe caiete, pe penare, pe rigle si blocuri de desen, doar desene frumoase, viu colorate: Harry Potter, Pokemon, ponei roz (fara svastica), personaje indragite din filme de actiune. Noi aveam, pe ultima coperta a caietului de matematica, tabla inmultirii (tiparita prost, cu pete, dar iti faceai treaba cu ea in caz de vreun extemporal); ne-am amintit de asta cind am vazut la televizor, printre alte chestii de pe rafturi, un caiet care, pe ultima coperta, avea desenate in culori frumoase figuri de bataie, scheme de karate - imediat ne-am gindit ca poate e mai bine ca scolarul sa stie bataie decit tabla inmultirii: cu 7x8 si 4x9 nu se poate apara de handralaii care ii fura tartina si banii de buzunar, in pauza! Credem ca ar trebui sa se tipareasca pe caietele copiilor chestii utile, actualizate: sfaturi despre primul ajutor in caz de intoxicatie cu lapte si cornulet sau despre cum sa se comporte da