Ca toate localităţile din sudul ţării, comuna Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, a fost greu afectată de seceta severă din acest an. Culturile de porumb şi floarea-soarelui sunt compromise, păşunile au iarba uscată ca iasca, ţăranii îşi pun mâinile-n cap a pagubă. Foametea pândeşte ascunsă după sperietorile de ciori, care nu mai au nici o utilitate, fiindcă întunecatele zburătoare nu mai au de mult ce ciuguli. Bătrânii satului spun că aşa secetă câinoasă n-au mai văzut din 1946. Fântânile au secat, orătăniile se "scaldă" zadarnic în praful din curte, vitele mugesc stins cu boturile spre cer. Au dispărut şi paparudele, care măcar creau iluzia unor ploi viitoare. "Ce facem, domnule, murim?!", se tânguiesc sătenii, când se întâlnesc la răscruce de uliţe, veniţi să ia apă din fântânile cu cumpănă. Replica "optimiştilor" nu întârzie să apară: "Şi ce, bă? Din ţărână ne-am născut, în ţărână ne întoarcem". Ploile căzute în ultimele zile nu mai pot salva recoltele de pe câmp. Poate doar viile.

"Seceta a ucis orice boare de vânt..."

În faţa cârciumii lui Bucureşteanu, cu gâtlejurile fripte de sete, ca pământul pârjolit de arşiţă, cei câţiva muşterii strânşi la o bere discută înflăcărat "problema agrară". Cum totul e uscat în grădini şi pe câmpuri, veselia contagioasă parcă i-a mai părăsit în ultima vreme, dar tot mai au puterea ca din când în când să facă haz de necaz. Dacă acum o vară se băteau prosper cu mâinile pe burtă satisfăcuţi total de grâul adunat în hambare şi aşteptau liniştiţi să-şi umple din greu şi coşurile cu porumb, anul ăsta primul semnal negativ l-a dat grâul obţinut la jumătate din recolta trecută, urmând ca din culturile de toamnă să nu mai aleagă mare lucru. "Bă, ascultaţi la mine aci: de n-om rânji noi toată iarna cu ochii la stele, să-mi ziceţi mie cuţu’", zice unul. "Lasă, bă, Grivei, că încălecăm porcu’ şi bem vin şi de-o fi zăpada c