Dupa disparitia profesorului Fischer, ati preluat dvs. sarcina coordonarii activitatilor de la Societatea de Studii Clasice, care in anii din urma nu avea un profil si un program prea clare. Ce se va intimpla de acum incolo, se va orienta Societatea exclusiv catre dezvoltarea unui spatiu de dezbateri specializate, cu profil universitar?
Aceasta e forma sub care s-a nascut Societatea de Studii Clasice. Imi aduc aminte ca, pe vremea cind eram student si imediat dupa aceea, acolo prezentau lucrari profesori de mare tinuta: un Pippidi, un Radu Vulpe, un Cicerone Poghirc sau un Mihai Nichita, la care luau parte mai ales studenti. Salile erau pline, veneau oameni de la alte facultati doar ca sa asculte, sa asiste la discutii de specialitate. Mai tirziu insa s-a pierdut aceasta practica; Societatea de Studii Clasice insemna, acum citiva ani, doar inca o prelegere tinuta in fata unor studenti luati de la cursuri. Traditia trebuie cumva reactivata, implicind si tinerii, noua generatie de specialisti, si deschizind studiul clasicilor catre lumea in care, totusi, traim, inclusiv catre cercetarile actuale.
Societatea de Studii Clasice poate servi interesele clasicismului in Romania; in stilul ei, preponderent academic, ea poate sprijini schimbul de generatii si de mentalitati in domeniul acesta, pentru ca e nevoie de o reformulare a locului social al limbilor vechi si nu neaparat moarte. Sa nu uitam ca literatura nu latina, dar in limba latina, nu se termina in secolul V p.Ch., ea continua chiar in secolul XIX: un Baudelaire a scris poezie in limba latina, si a facut-o (o spune el insusi) nu ca exercitiu, ci pentru a arata ca latina e capabila sa exprime sentimente moderne. Iar eu cred cu toata taria ca trebuie sa stimulam creativitatea; tinerii trebuie ajutati sa se dezvolte, cu atit mai mult cu cit situatia in studiile universitare e foarte serioasa
