Cei care ma cunosc, stiu ca nu dorm mai mult de 4-5 ore pe noapte. Asa incat vineri dimineata pe la 5 bantuiam prin Paris, cu rucsacul in spate. Pe la 5,30, pe rue Ledru Rollin (aproape de Bastille), in fata unui magazin Monoprix, o coada de 7-8 persoane. Magazinul deschidea abia la 10. Unii erau cu cainele in lesa, altii doar cu plasele dupa ei. Bine imbracati (cel putin curat imbracati), mi se pareau coborati din anii `80 din Romania, cand cu cozile la paine si lapte. Am stat pret de o tigara pana m-am dumirit la ce asistam de fapt, scrie Dan Popa pe blog.
Pe la ora 6 cei din Monoprix aruncau produsele expirate sau care urmau sa expire. Ladite cu capsuni mai sleiti, iaurturi, salam etc. Oamnii se aruncau asupra laditelor si isi alegeau mancarea. Am discutat cu unul dintre ei, pensionar, tata a doi copii-ingineri (daca nu a mintit). Le-am facut si poze cu telefonul (mai discret) dar trebuie sa ajung acasa sa le descarc. Gerard isi luase capsuni si o bucata de salam. A lucrat la SNCF (caile lor ferate) de unde a iesit cu o pensie de 1500 de euro.
Nu se descurca din bani, intrucat le mai da si copiilor. El zice ca se poate si mai rau, ca sunt oameni pe care criza i-a lovit si mai tare. Il cred. Ar fi vrut sa mai lucreze, dar nu are unde. "Les salauds du Maroc" nu-i permit, mai zice Gerard. Nu se considera cautator prin gunoaie ci un barbat care stie "specula" micile avantaje ale sistemului corporatist. "Poate ieri as fi dat 5 euro pe capsunile astea. Azi le iau gratis", zice aproape mandru.
Citeste integral Cei care ma cunosc, stiu ca nu dorm mai mult de 4-5 ore pe noapte. Asa incat vineri dimineata pe la 5 bantuiam prin Paris, cu rucsacul in spate. Pe la 5,30, pe rue Ledru Rollin (aproape de Bastille), in fata unui magazin Monoprix, o coada de 7-8 persoane. Magazinul deschidea abia la 10. Unii erau cu cainele in lesa, altii doar cu p
